Ambarcatiuni

Ambarcatiuni

   Barcile conventionale se deplaseaza relativ lent deoarece trebuie sa-si faca drum prin apa. Ambarcatiunile pe perna de aer si cele cu aripi imerse sunt ridicate deasupra suprafetei apei, abia atingand valurile, astfel inaintand mai repede.

 

   La inceputul anilor 1950, iventatorul britanic Christopher Cockerell experimenta cai de a face barcile sa se deplaseze mai rapid. Solutia lui a fost de a sustine vasul deasupra apei pe un strat de aer. Prin decembrie 1955 el inventase si patentase modelul sau de ambarcatiune pe perna de aer. Prima ambarcatiune pe perna de aer a lui Cockerell, SR-N1 a fost lansata in 1959. O perna de aer adanca de aproximativ 35 cm era blocata sub vas de o perdea inconjuratoare de aer impinsa in jos.O parte a aerului era dirijata inapoi pentru a propulsa vasul inainte cu o viteza maxima de 25 noduri, aproximativ trei ori mai mare decat viteza unei barci conventionale de marime similara. Alt avantaj al pernei de aer era acela ca ambarcatiunea se putea deplasa atat la sol cat si pe apa.

   Aceasta prima ambarcatiune pe perna de aer functiona bine,dar nu putea face fata valurilor de peste 45 cm. Problema a fost depasita prin atasarea unor margini de cadere flexibile, cauciucate in jurul marginii vasului in locul perdelelor de aer. Aceasta a marit adancimea pernei de aer blocat si permitea deplasarea pe valuri de trei ori mai inalte.

   La majoritatea ambarcatiunilor pe perna de aer,elicele imping aerul inapoi pentru a propulsa ambarcatiunea inainte.Ventilatoarele imping aerul in jos pentru a ridica vehiculul deasupra apei. De obicei aerul se la sa sa iasa prin spatiul dintre marginile de cadere si suprafata apei sau a solului.Unele modele pentru utilizare pe apa au doar perdele terminale si pereti laterali care trec prin suprafata apei, prevenind iesirea aerului.Aceste ambarcatiuni necesita mai putina putere pentru a produce perna de aer,dar rezistenta la inaintare pe apa necesita o putere mai mare de propulsie.

Carmirea

 

O tehnica raspandita de carmire a  ambarcatiunilor  pe perna de aer este redirectionarea fortei de tractiune.Multe ambarcatiuni au carme in spatele elicelor pentru a controla directia.Uneori se folosesc jeturi de aer orientate lateral pentru intoarceri lente, sau la stationare. Ambarcatiunile pe perna de aer utilizate exclusiv in apa pot fi pilotate cu o carma obisnuita, iar cele pe perna de aer cu pereti laterali imersi pot fi carmite prin rotirea peretilor laterali.

Ambarcatiunile pe perna de aer sunt utilizate ca feriboturi de pasageri si de marfa, sau in scopuri militare ca ambarcatiuni de patrulare sau transportoare de trupe.Exista sisteme de cale ferata cu trenuri pe perna de aer bazate pe acelasi principiu, care se deplaseaza pe trasee din beton.In industrie incarcaturile grele se manipuleaza cu platforme cu perna de aer.

Ambarcatiuni cu aripi imerse

 

   O ambarcatiune cu aripi imerse are „aripi” subacvatice care o ridica din apa atunci cand inainteaza.Aripile imerse functioneaza ca si aripile unui avion,doar ca puterea de ridicare este produsa de un curent de apa.Aripile imerse sunt atasate la partea anterioara si posterioara a ambarcatiunii cu picioare verticale.

   O ambarcatiune cu aripi imerse stationara pluteste ca o barca conventionala. Pe masura ce prinde viteza ,ambarcatiunea se inalta, pana cand carena vasului este complet ridicata din apa, vehiculul semanand cu o barca conventionala pe schiuri nautice.Avand carena afara din apa,rezistenta la inaintare este redusa mult, barca inaintand mai repede decat ambarcatiunile conventionale.Deoarece valurile trec sub carena,calatoria este mult mai lina. Propulsarea se face de o elice in apa, sau prin admisia apei si impingerea ei in afara in apa sau in aer prin jeturi in partea posterioara.

   La ambarcatiunile cu aripi imerse care taie apa, aripile taie suprafata apei pe masura ce vehiculul inainteaza.Ridicarea produsa cand aripile trec prin aer este foarte mica, astfel incat ambarcatiunea se scufunda mai adanc si ridicarea creste din nou.Acest proces mentine vehiculul la o inaltime constanta deasupra suprafetei apei.

   La ambarcatiunile cu aripi imerse subacvatice, aripile sunt tot timpul complet sub apa.Un sistem de comanda automat modifica sub apa unghiurile aripilor imerse pentru a pastra vehiculul la inaltimea potrivita deasupra suprafetei.Acest sistem mareste stabilitatea barcii pe ape agitate, dar este prea costisitor pentru o larga utilizare.