Adezivi

Adezivi

 

   Gama adezivilor cuprinde de la papuri, cleiuri si gume, folosite in uz casnic, pana la materiale sintetice capabile sa lipeasca structuri masive , precum poduri si avioane.

Moleculele au o tendinta naturala de a se imbina, datorita unor forte de atractie variate. In general, asemenea forte de atractie nu sunt suficiente pentru a putea fi observate, deoarece atunci cand doua materiale se apropie este neobisnuit sa intre in contact mai multe molucule ale lor. Fortele de atractie descresc mult cu distanta si de aceea sunt insuficiente pentru provocarea adeziunii. De aceea, orice substanta folosita ca adeziv trebuie sa fie capabila sa creeze contact superficial si sa lipeasca cu cat mai multe molecule posibil pentru a forma o imbinare sigura. In plus, adezivii trebuie sa aiba o buna coeziune-adica propriile lor molecule trebuie sa fie strans legate intre ele.

Termen generic

   Termenul „adeziv” se refera de obicei la orice fel de liant, dar este uneori folosit in mod specific pentru rasini si lianti sintetici. Adezivii derivati din proteine animale si vegetale se numesc cleiuri. Termenul este adesea folosit pentru a desemna toti adezivii. Masticurile se folosesc pentru a lipi materialul plastic, sticla, piatra, cauciucul si pielea.

    Adezivii sunt aplicati adeseori sub forma unor lichide groase, vascoase; acestea se transforma in stare solida sau aproape solida, numita gel. Adezivii termoplastici(care se inmoaie la caldura) se topesc la caldura, se aplica pe materialele ce urmeaza a fi lipite, se lasa sa se raceasca si sa se fixeze. Majoritatea adezivilor termoplastici se pot retopi.

   Adezivii termici sunt rasini formate prin reactii chimice. Doua componente sunt amestecate chiar inainte de utilizare. Ele formeaza o rasina solida care nu se va topi la incalzire.

Alti adezivi se dizolva intr-un solvent, precum apa, benzenul sau toluenul. Dupa ce solutia adeziva se aplica pe materiale, solventul se evapora, lasand suprafetele lipite.

   Solutiile substantelor numite elastomeri sunt utilizate drept adezivi de contact. Suprafetele care trebuie lipite sunt acoperite cu o solutie de elastomeri si apoi se lasa sa se usuce. Pe suprafete se formeaza un invelis elastic, ele fiind apoi unite prin presare.

 

Adezivi naturali

 

   Cleiul animal este o forma impura a proteinei gelatina, care este derivata dintr-o proteina cunoscuta sub numele de colagen. Aceasta se gaseste in oase si tesuturile corpului. Acest clei este un adeziv ce se topeste la caldura si se foloseste adesea in constructiile de lemn. Totusi, imbinarile lipite prin folosirea cleiului animal sunt foarte sensibile la umiditate si adesea pot sa se desfaca in asemenea conditii.

   Cleiul de cazeina, folosit pentru prima data in Egiptul antic, este mai rezistent la penetratia apei. Se obtine din cazeina, o proteina a laptelui. Acest tip de clei, folosit in industria prelucrarii lemnului si industria hartei, este sensibil la actiunea substantelor chimice si a diferitelor microorganisme.

   Un alt adeziv natural se obtine din amidon. Din amestecul fainei neprelucrate cu apa se obtine o pasta. Desi este un adeziv slab, este folositor in situatiile in care usurinta prepararii este mai importanta decat rezistenta lipirii.

   Gama de adezivi naturali include si gume reumectabile precum guma arabica, care se obtine din unele specii de acacia. Un invelis uscat din aceasta guma poate fi facut din nou lipicios prin umectarea suprafetei. Guma arabica a fost folosita mai mult la timbrele postale, dar acum s-a inlocuit cu adezivi sintetici mai ieftini. Totusi guma arabica este inca folosita in lipirea hartiei.

Adezivii sintetici

 

Majoritatea adezivilor sintetici sunt substante termoplastice, rasini termorigide sau elastomeri. Cei mai importanti adezivi termoplastici sunt polivinilii, folositi pentru lipirea lemnului, fixarea materialelor de tapiterie pe mobila si lipirea plasticului pe metal. Acetatul de celuloza si azotatul de celuloza sunt substante termoplastice care se folosesc in solutii cu uscare rapida, drept adezivi universali.

   Rasinile termorigide, cum ar fi rasinile epoxi, sunt mai tari decat adezivii termoplastici, dar si mai rigizi. Se obtin prin amestecarea ai doi componenti(un adeziv si un intaritor) chiar inainte de aplicare. Acesti adezivi sunt potriviti pentru lipirea materialelor tari, netede, cum ar fi metalul sau sticla.

   Adezivii structurali constau din amestecuri speciale de rasini termorigide(pentru rezistenta) si termoplastice sau elastomeri(pentru duritate si flexibilitate). Noua generatie de adezivi ”superglue” este bazata pe ciano-acrilati(CAN-uri) si lipesc aproape orice substanta in cateva secunde-inclusiv pielea celui ce il foloseste.